100 de zile în Asia - by Alex Samoilă.

Undeva, cândva, anul acesta - ce tocmai urmează, în curând, să se încheie grandios - tanti Morticia îmi povestea despre un coleg de-al ei. Mai întâi a fost vorba despre pasiunea lui, fotografia. Apoi, despre o altă pasiune a lui, motocicletele. Și, uite așa, la un moment dat, sunt înștiințat că acest tip pasionat urmează să facă o "drumeție", plecând din București și îndreptându-se, călare pe motor, înspre Ulan Bator - Mongolia. Am rămas ușor surprins, rememorând aventura, vizionată cam în aceeași perioadă, a lui Ewan McGregor, dimpreună cu Charley Boorman, intitulată "Long Way Round". Bon!

Am aflat, tot datorită Morticiei, că gagiul a realizat și-un site, care urma să îi țină pe cei interesați la curent cu modul în care decurgea aventura. Am accesat pagina cu pricina, am văzut, am luat la cunoștință, toate bune și frumoase.

Am mai aflat și că respectivul coleg, mai aventurier din fire, a și revenit, sănătos, pe plaiurile mioritice și că pregătește o micuță surpriză.

Pe această cale, vouă celor care vă deranjați să citiți acest blog, vă spun că mâine, în ceainăria Serendipity, va avea loc expoziția de fotografie intitulată "100 de zile în Asia".

"O călătorie către miezul Asiei Centrale, pe motociclete. Doi prieteni, două motociclete, o grămadă de bagaje, o mulțime de probleme, ghinion, noroc, accidente, poliție, șpagă, vămi, bere, vodcă, shashliciok, ploaie, ninsoare, cort, hosteluri, 4657 m., 24.388 km. Toate acestea adunate în câteva fotografii expuse la ceainăria Serendipity.

Vernisajul va avea loc Vineri, 11 Decembrie, ora 18,00, când veți putea să-i cunoașteți pe tinerii temerari și să aflați de la ei cum a fost <<100 de zile în Asia>>."

De toate pentru... tonți.

Trăim în țara tuturor posibilităților. Acest renume, purtat până într-o perioadă de S.U.A., se potrivește, în prezent, foarte bine țării noastre.

Legea Nr.448/2006 - privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap - se aplică NU. Secții de poliție, teatre și alte instituții publice, sunt lipsite de facilități pentru accesul persoanelor cu dizabilități. Probabil că se presupune că dacă un handicapat [și mă refer, în special, la o persoană cu handicap locomotor] ține morțiș să facă o plângere la o secție de poliție, dacă vrea neapărat să vadă o piesă de teatru ș.a., poate să se și târască pe treptele instituției cu pricina, nu? Ar fi chiar culmea acum, ca în perioadă de criză economică, să se aloce bani de la buget - și așa sărăcit de... băieții deștepți - pentru realizarea unor rampe de acces.

În județul Constanța, acolo unde primar este Pisum Sativum, doi tinerei s-au gândit că ar putea face rost de niște bani, simplu și rapid, jefuind o mănăstire. Astfel, cei doi s-au infiltrat în lăcașul de cult sub pretextul că doresc să se călugărească, să-și lase barba lungă, plete și să ia masa în trapeză - acolo unde urmau să aleagă preparatele culinare din meniul pus la dispoziție de bărbile celorlalți călugări mai în vârstă. După lăsarea întunericului, cei doi ninja au dat iama prin chiliile celorlalți confrați și i-au păgubit cu suma de 3.000 RON. Poliția județeană însă, a vegheat la liniștea și siguranța comunității de călugări și nu i-a lăsat pe cei doi pârliți să scape nepedepsiți. Noroc că nu a fost vorba de aceiași doi și de o mănăstire de maici.

Și pentru că tot nu l-au capturat pe Bin Laden - văr primar cu Pig Laden - C.I.A. s-a gândit că i-ar prinde bine să aibă acces la dosarele bancare ale cetățenilor europeni. După acces la dosarele bancare ale cetățenilor americani, după ce au îngrădit o serie de drepturi acestora din urmă, după ce și-au permis să înfăptuiască o groază de ilegalități, toate acestea în numele "apărării democrației", acum vine rândul să ne-o tragă nouă, europenilor. Dar oare am voie să spun "nouă europenilor"? Sau noi, românii, nu suntem europeni? Dracu' mai știe! De câțiva ani ne tot străduim, asudăm și ne milogim să intrăm în Europa, să intrăm în U.E., să ni se dea și nouă un pic de... U.E. Presimt totuși că știrea se referă și la noi, românii. N-au decât să ne verifice, ăștia de la C.I.A. În afară de câțiva șmecheri, care-și țin banii prin băncile din Elveția și-i doare în cot, pe noi, muritorii de rând, ne pot controla și la ouă că tot nu vor găsi mare brânză. Oups! Bad choice of words.

INSOMAR a realizat un sondaj conform căruia portretul alegătorului român ni se dezvăluie astfel:

1. bărbat;
2. peste 50 de ani;
3. cel mult 10 clase / școală profesională.

Din rezultatul acestui sondaj trag următoarea concluzie: porcii bătrâni, grași și proști sunt cei care au adus țara în sapă de lemn. Bravo!

Dacia ne va oferi, în curând și pe micile ecrane, un nou model de automobil: Dacia Duster. Și uite așa, Dacia intră pe piața vehiculelor 4X4. Sper ca până atunci, până când va avea loc lansarea oficială, numele ales pentru model să nu poarte ghinion și să se aleagă prafu' și pulberea de proiectul ambițios al românașilor noștri.

Moșii.

Moș Nicolae, Moș Crăciun... Moș Ene. Ăstuia ultimul, i-am tras două perechi de palme în jurul orei 7:00 și l-am pus în stand-by până la noapte. Ăsta ultimul, vine în fiecare zi dar, de fiecare dată, fără dar. Asta dacă nu, care cumva, se poate socoti că somnul este, în definitiv, un dar. Dacă stau bine și mă gândesc, este un dar, un cadou. Uneori, cel mai minunat dintre ele.

Moș Nicolae era, de fapt și de drept, un sfânt și încă este. Cum a ajuns el să fie moș, asta nu știu exact și nici că-mi arde să caut prin enciclopedii. Faza este că, dacă ți-ai păpat grișulețul, dacă ai ascultat de părinți, dacă ai făcut curat prin cameră, dacă ai luat note bune la școală, dacă ai oferit locul celor mai în vârstă în mijloacele de transport în comun, dacă n-ai înjurat, dacă n-ai scuipat pe jos, dacă nu ai mințit, dacă... O lungă, lungă rău, listă cu "dacă". Dacă ai fost cuminte, în noaptea dintre 5 și 6 decembrie, Moș Nicolae îți umple ghetuțele [spălate, cremuite, lustruite], cu dulciuri și fructe. Great! În caz contrar, îți proptește în încălțări o nuielușă. Întrebare: nuiaua este d-aia "confecționată" din ramurile unei sălcii? Și dacă da, pe Moș Nico' ăsta nu-l trage nimeni de urechi că aduce prejudicii spațiilor verzi și așa puține la număr?

Urmează, cum este și logic, Moș Crăciun. Moșu' ăsta, cam pervers el așa... De ce consider că este pervers? Vă lămuresc de îndată:

Q: De ce nu are Moș Crăciun copii?
A: Pentru că vine doar o dată pe an și atunci își dă drumu' pe horn.

Revenind însă la lucruri mai serioase, Moș Crăciun este acel nene bătrân, cu barbă albă [a la Zeus așa - Zeus din mitologia greacă și nu Băse'], care aduce copiilor cadouri. Bon! Aici însă intervine o micuță problemă: "copiilor"! Asta înseamnă cumva că dacă ai depășit vârsta pubertății nu mai este normal să primești cadouri cu ocazia Crăciunului?  Plus că, nu înțeleg ce legătură are moș' "nas roșu" ăsta cu Iisus, pe bune. La nașterea Lui Iisus au venit cei trei magi și nu un moș într-o sanie trasă de reni [și de când mama dracului zboară renii?].

Consider că, în această perioadă care ar trebui să ne ofere liniște psihică și sufletească, ajungem să acumulăm mai mult stres, nervi ș.a.m.d., decât în tot restul anului. Gândește-te la idei de cadouri, verifică-ți bugetul, aleargă, prin aglomerație și nebunie, prin tot orașul să găsești ceea ce dorești să oferi în dar etc.

Acum însă, înțeleg. Înțeleg de ce Moș Crăciun există doar pentru copii. Dar nu vă voi dezvălui secretul. Nu vă voi îmbogăți intelectul cu ideile mele strălucite, nu! Vă las să descoperiți și singuri.

P.S. - de Crăciun, îmi place să primesc cărți. Nu refuz nici alte cadouri ce mi s-ar putea oferi însă, prefer cărțile [în special la cât au ajuns să coste în ziua de azi].

Revista presei - partea a VII-a

Niște băieți de la A.T. Kearney au realizat un studiu ce ne dezvăluie cum plătim noi, românii, cu aproximativ 18% mai mult pentru energia termică în comparație cu alte țări europene. Suntem, după cum afirmă studiul, la același nivel al costului gigacaloriei cu Germania și Finlanda. De asemenea, în ceea ce privește costul energiei termice, i-am depășit cu mult pe lituanieni care plătesc 39 euro/gigacalorie, față de 60 euro/gigacalorie cât plătim noi în prezent. "De vină pentru «deformarea» prețurilor sunt guvernanții, care nu au reușit până acum să pună la punct o strategie de alimentare cu căldură, dar au cheltuit, ani la rând, sume imense pentru subvenții și pentru reabilitarea centralelor termoelectrice mari care funcționează pe tehnologii învechite."

Începând cu această știre, continui cu o altă dovadă a faptului că suntem bătaia de joc a... tuturor.

Săptămâna trecută, dl. Boc și dl. BerceaNU au inaugurat, cu surle și trâmbițe, nemaipomenita și extraordinara bucățică, mică mică, de pasaj din zona Băneasa. După ce s-au cheltuit 14 milioane de euro, după ceva mai mult de doi ani de zile cât s-au tot frăsunit, au reușit să dea drumul circulației prin marele pasaj. Dar, asta nu-i tot. Tandemul Boc - BerceaNU a tăiat panglicuța și la cei 42 de km. din autostrada Transilvania [A3]. A3!?! A3!?! Vă bateți joc de noi? Adică avem două autostrăzi vai de mama lor și încă un lindic denumit pompos A3? 42 de km. înseamnă, pentru guvernanții noștri, autostradă? Înseamnă că lucrurile merg așa cum trebuie, cum este normal? Câți bani s-au cheltuit până în prezent pentru cei 42 de km.? "Pe cei 42 de kilometri realizaţi până acum se află 45 de lucrări de artă (poduri, viaducte, lucrări laterale), care fac ca preţul plătit până acum, de 11 milioane de euro/km, să nu fie nerealist“, a precizat Radu Berceanu. 11 milioane de euro/km.? Să îmi mai spună careva, vreodată, să merg la vot, că o să-i sugerez să-mi "sugereze" și mie ceva.

Suntem, în definitiv și la urma urmei, bătaia de joc a celor pe care noi, NOI, i-am ales. Așa că, înghițiți în sec frații mei, ciocu' mic și... joc de glezne!

Turu'ntâi.

Am afirmat, cu ceva timp în urmă, că nu mă voi duce să-mi exercit dreptul de vot și asta am și făcut. Am stat acasă, liniștit, alături de Morticia, relaxându-mă. Nici măcar pentru o fracțiune de secundă mintea mea nu a dat vreun semn că ar regreta decizia luată pentru că, imediat după închiderea urnelor, am avut ocazia de a-i urmări pe principalii candidați și a le asculta declarațiile. Dacă nu aș fi mâncat delicioasele bucate gătite de tanti Morticia, probabil că mi-aș fi îndesat voinicește două degete pe gât pentru a mă scăpa de greața pe care "jucătorii" mi-au provocat-o.

M-am convins, dacă mai era necesar, că România nu mai are nici o șansă de scăpare din mlaștina în care se regăsește de 20 de ani, mlaștină în care a fost trasă de șirurile nesfârșite de curve fardate strident ce se autointitulează "politicieni". Nu există nici un candidat, nici măcar unul, care să merite să fie desemnat în această înaltă funcție.

Mă bucur de faptul că am stat acasă. Mă bucur că mi-am exercitat dreptul de a refuza oricare dintre variantele propuse. Mă doare-n cot că nevotând, cumva, i-am făcut un bine lu' Băse'. Nu mă freacă grija dacă va fi ca tot el să iasă președinte pentru că oricum nu există o alternativă mai bună. Că-i Băse', că-i Geoană, că-i Antonescu... tot "EI" ne vor conduce.

Pig Laden & bioterorismul.

Breakin' News

Un grup de oameni de știință, împreună cu un grup format din agenți F.B.I. și C.I.A., au făcut următoarea descoperire: un tânăr porc s-a încurcat amoros cu o mai în etate găinușă [se pare că nu i-a plăcut și de Huidu].

În timpul consumării actului sexual dintre cele două specii [greu de imaginat moment], găina bătrână i-a oferit porcului, ca "bonus", o micuță dar jucăușă gripă [aviară, bineînțeles]. După câteva încercări lamentabile, cele două animăluțe au realizat că nu pot conviețui și au pus capăt relației. Găina s-a întors la cocoșelul cel vioi iar porcul a pornit în căutarea marii iubiri.

În același timp, fermierul Paco, neglijat fiind de femeile din satul său, a observat o licărire în ochișorii tânărului nostru porcușor. Acesta a fost momentul crucial, momentul în care Paco s-a gândit că o relație pur sexuală cu animăluțul nostru nu ar strica pentru a se mai liniști și el un pic. În urma aventurii de-o noapte dintre porc și Paco, acesta din urmă, la rândul lui, i-a oferit porcului o minunată gripă [de data aceasta, una de "sezon"]. Astfel, porcușorul nostru zglobiu s-a pricopsit cu un cocktail de toată frumusețea.

Și a transpirat, și a avut frisoane... S-a speriat, crezând că a contractat vreo boală cu transmitere sexuală, ori de la târâtura aia schiloadă ori de la amicu' Paco. Două săptămâni a suferit micuțul și nimeni nu l-a ajutat. În cele din urmă, după ce a reușit să scape de suferința cumplită, supărat fiind pe cele două ființe ce l-au chinuit, atât psihic cât și fizic, a decis să se revanșeze. După o perioadă petrecută în laboratorul său secret, ascuns bine de ochii celor neavizați în subsolul cocinei, porcușorul a creat ceea ce avea să devină virusul gripal AH1N1.

Astfel, concluzionează oamenii de știință și cele două agenții guvernamentale, a apărut gripa porcină aka "porchina greepa".

F.B.I.-ul și C.I.A.-ul sunt încă în căutarea porcușorului terorist.

Dacă aveți informații ce ar putea ajuta la prinderea lui Pig Laden, vă rugăm să apelați următorul număr de telefon: 0800 - PORCHINA. Orice informație ce va fi de ajutor va fi recompensată cu o doză de vaccin anti-gripal, marca GlaxoSmithKline și o mască de protecție.

Me likey!

1. Neil Nathan - "Do Ya"
2. Alberta Cross - "Low Man"
3. Eric Clapton - "Motherless Child"

Enjoy!

November 11...

Frig, cald, mohorât, soare zâmbăreț, ploaie, mocirlă, inundații, ceață, aburi ce ies din gurile oamenilor precum din gurile de canal pe timp de vreme rece.

Înghesuială în mijloacele de transport în comun, înghesuială pe străzile înguste și înghesuite de mașinile parcate după cum au simțit proprietarii că-și pot lăsa vehiculele, câini vagabonzi, cerșetori, vânzători ambulanți ce comercializează bunurile adunate de-a lungul [și de-a latul] unei vieți, în mare parte niște porcării vechi, murdare și total nefolositoare, de care nu mai ai loc să circuli în tihnă pe acel trotuar jegos, cabluri atârnânde precum penisurile în stare flască ale politicienilor români [de sex masculin, bineînțeles], întregi bulevarde și străzi lăsate de "băeții" de la Luxten într-o beznă totală, hârtii, mucuri de țigară, pungi, sticle, pet-uri, cutii, flegme, muci, sloboz, prezervative folosite, legume storcoșite și multe alte gunoaie ce conferă Bucureștiului un aer de putred.

Expresii ale fețelor, triste, vesele, încruntate, gânditoare, melancolice, voioase, temătoare, relaxate, nefericite, mirate, dezgustate, descurajate, calme, decepționate, agitate. Stiluri vestimentare diametral opuse, un  amestec ce îți conferă o imagine deosebit de contrastantă: elegant, casual, clasic, urban etc. Însă, în mare parte, stilurile vestimentare suferă de amprenta kitsch-ului.

Fetițe dulci, zâmbărețe, sclipicioase, al căror I.Q. lasă de dorit [doar în cazul în care ai pretenția ca femeia cu care te tăvălești să dețină și o inteligență ceva mai evoluată decât a unei amibe], învârtind de "covrigul" vreunui automobil marca Mercedes, BMW, Audi, Porsché ș.a.m.d. Nu înțeleg de ce, ca femeie, simți nevoia să conduci o mașină ce deține, lejer, peste 120 de cai putere. Ar trebuie, mai degrabă, să-l "conduci" pe bărbatul ce deține o astfel de mașină, mi se pare mai logic și mă determină să nu mă gândesc că suferi de diverse complexe sau manii.

Și vin sărbătorile. Acest gând mă face să-mi doresc să fug, să fug cât mă țin picioarele și să mă izolez pentru vreo două săptămâni. Să nu ajung la "spitalul de glumeți" din cauza haosului ce mă va înconjura. Sărbătorile ar trebui să fie o perioadă de liniște, calm, relaxare. Nu într-o societate capitalistă bazată pe consumism, nu!

500 de zile...

Da, cinci sute de zile. "500 de zile de Vară". Lăsând la o parte faptul că în special americanii au un talent deosebit la a-și boteza copiii cu nume care mai de care mai ummm... ciudate [?], filmul este bun. Aș spune chiar foarte bun dacă nu m-ar fi deranjat coloana sonoră [n-a fost deloc pe gustul meu, nu mi s-a părut că s-a potrivit etc.].

Protagoniștii acestui film indie sunt Joseph Gordon-Levitt & Zooey Deschanel. Pe el îl știam din filme precum "Shadowboxer", "The Lookout" și, binecunoscutul serial TV, "3rd Rock From The Sun". Pe dom'șoară, din "Almost Famous", "The Happening" și "Yes Man".

Filmul începe bine, continuă bine, se încheie bine. Ceea ce însă îl face un pic mai special este faptul că nu face parte din categoria standard a comediilor romantice [tipic americane]. Există momente, pe parcursul celor aprox. 95 de minute ale filmului, când ai senzația că și tu ai trecut, o dată cel puțin, printr-o situație asemănătoare, indiferent că este vorba de o întâmplare, de o discuție avută cu partenerul/partenera ș.a.m.d.

Ambii actori își interpretează rolurile într-atât de bine încât ai impresia că este un film mai degrabă documentar decât artistic iar asta îl face să pară și mai real, mai aproape de ceea ce se întâmplă cu adevărat în jurul nostru.

"500 Days Of Summer" este, în opinia mea,  un amestec de clipe, momente, zâmbete, lacrimi, gânduri, dorințe, din existența fiecăruia dintre noi, la un moment dat, și tocmai acest aspect îl transformă, din ceea ce putea să fie "mediocru", într-un film bun.

Notă - 8/10.

Hai... pa!

Am renunțat. Am renunțat la ideea, aceea simbolică, preluată de undeva din perioada copilăriei și păstrată până în prezent, că lucrurile se pot transforma din rău în bine sau viceversa. Niciodată! Este, fără dar și poate, utopic și neproductiv să gândești astfel. Lucrurile se pot doar transforma. Pentru unii se vor transforma în "bine", pentru alții... Pentru alții se vor transforma în "rău". Nu există un "bine" universal valabil. Ne legăm de niște concepte într-atât de abstracte încât uităm că nimic nu este doar "bun" sau doar "rău". Cred că doar cei din Extremul Orient au reușit, nu știu cum, să realizeze această constantă stare de fapt.

Se tot discută, în ultima perioadă de timp, despre alegerile prezidențiale, despre candidați, despre un Parlament Unicameral, despre valul de scumpiri ce urmează să ne izbească precum un tsunami provocat de un cutremur de peste 8 grade pe scara Richter, despre "criza economică", despre șomaj, despre cât de rău suntem adânciți în rahat după ce ne-am îndatorat ș.a.m.d. La o primă vedere par doar simple știri dar, dacă privim mai cu atenție, ne dăm seama de faptul că perioada ce va urma, și nu mă refer la câteva luni de zile ci la ani buni de acum înainte, va aduce cu ea schimbări radicale. În bine? În rău? Who the fuck knows? I don’t! Pentru unii, pentru cei ce s-au obișnuit cu un anumit standard al vieții, poate va fi de rău. Pentru alții, pentru cei ce au fost așezați de minunatul sistem capitalist la coadă, poate va fi o perioadă ceva mai bună. Poate însă nu. Poate va fi rău pentru toți sau poate va fi bine pentru toți.

Analiști politici, analiști economici, sociologi, politologi, psihologi, oameni politici, afaceriști, dobitoci, cretinoizi, toți aceștia încearcă și-și dau cu presupusul. Este ca și cum eu m-aș duce acum la o făptură de etnie romă ai cărei sâni îi ating buricul și m-as încrede că prin intermediul unui crac de găină și trei incantații preluate din vreo manea de inimă rea, îmi voi afla viitorul. Pfff... Suntem uneori atât de patetici, atât de disperați, ne agățăm atât de tare de confortul cu care ne-am obișnuit, încât suntem în stare să debităm orice tâmpenie, chiar dacă realizăm că mințim și că ne mințim.

Nu-mi pasă! Sincer, nu-mi pasă! Nu-mi pasă cine mama dracului va ieși președinte. Toți, dar toți candidații, candesc. Sunt niște mincinoși și niște curve ale unui sistem politic atât de putred încât nu se mai poate schimba. Nu există variante viabile pentru a schimba această stare în care țara noastră se regăsește. Este, eminamente, putredă. "Tinerele generații vor aduce schimbarea!", "Tinerii sunt viitorul țării!", "Tinerii trebuie să înlocuiască fosilele acestea comuniste din politica românească!". Toate aceste afirmații sunt atât de lipsite de sens încât mă ia amețeala. Cam cât de scofâlcită să ai mintea încât să debitezi asemenea porcării? Refuz să fiu de acord cu oricare dintre variantele de mai sus sau cu altele ce fac parte din aceeași categorie. NU, tineretul acestei țări nu este "viitorul"! De ce? Pentru că viitorul acestei țări a fost îndobitocit cu premeditare, a fost transformat într-o legumă, i-a fost smulsă coloana vertebrală iar neuronii, au fost extrași cu atenție în așa fel încât să nu mai dețină suficienți pentru a procesa informația singur.

NU voi merge la vot! Votul este un drept al meu și nu o obligație, așa cum mulți încearcă să lase de înțeles atunci când mă trag de urechi că refuz să aplic "ștampula" pe buletinul de vot.

My P.O.V. ["point of view"]: să alegem, în loc de președinte, primul-ministru. În definitiv și la urma urmei el este "cârmaciul" țării, nu?